România a traversat o perioadă de expansiune economică, urmărind trendul european, iar o astfel de cadență ar trebui susținută printr-o sinergie totală cu demersurile stakeholderilor din diverse industrii, în cazul nostru cea bancară. Tacticile ar trebui să aibă un caracter preponderent proactiv, nu reactiv sau populist.
În acest context, Asociația Româna a Băncilor (ARB), în cele aproape trei decenii de existență, și-a asumat un rol activ în promovarea creșterii PIB și a bunăstării economice individuale via creditarea sustenabilă, creșterea educației financiare și digitalizarea economiei, indiferent de perturbațiile apărute.
Progresul înregistrat de la momentul aderării la Uniunea Europeană în anul 2007 este uriaș. În cei 12 ani parcurși sub umbrela UE, Produsul Intern Brut nominal a avansat cu 160%, până la aproximativ 200 miliarde euro, PIB/cap de locuitor (PPS) a atins 64% din media UE în 2018 în România, față de 44% în 2007, iar activele sistemului bancar românesc au crescut cu 80%.
Dublarea activelor sistemului bancar românesc s-a produs în contextul în care industria bancară europeană a parcurs un drum nu tocmai lin, mai ales în perioada crizei.
România mai are un drum lung de parcurs, iar pentru asta ar trebui să adoptăm o viteză prin care să obținem un avantaj de convergență adică viteza noastră de parcurs să fi e mai mare decât a grupului pe care îl urmărim.
Aici subliniez oportunitățile pe care le avem și paradoxul este că, în general, oportunitățile vin din zona în care astăzi am putea spune că avem un handicap.
Aș menționa doar trei domenii: incluziunea financiară (doar 60% în România în comparație cu peste 90% la nivel european), agenda digitală (penultimul loc în Europa pe baza indicelui DESI) și educația financiară unde iar avem ultimul loc în Europa 28 și unde cu un efort cât de mic am putea avea o tracțiune deosebită în creșterea sustenabilă a intermedierii financiare. Astfel, sistemul bancar din România ar trebui să poată rezolva problema nivelului scăzut de intermediere financiară.
Alocarea capitalului în condiții de risc scăzut între cei care economisesc și cei care au nevoie de capital pentru a se dezvolta, a câștiga noi piețe sau a-și crește nivelul de trai și educație prin consum sau investiții personale, este o dorință generală la nivel de industrie.
Dezideratul este creșterea gradului de intermediere financiară de la 26,6% spre nivelul mediu înregistrat în Uniunea Europeană de 83%. Și, în acest sens, la nivelul sectorului sunt înregistrați indicatori care arată soliditatea și capabilitatea.
Nivelul de capitalizare este dublu față de pragul solicitat, de aproape de 20%, iar lichiditatea imediată este ridicată, de 37%. Există toată disponibilitatea băncilor pentru finanțare.
Din păcate, potențialul de creștere a intermedierii financiare este periclitat de cadrul legislativ impredictibil pe zona financiară, de nivelul crescut al îndatorării pe fondul veniturilor reduse, de fenomenul masiv al emigrației, de nivelul scăzut al educației financiare și de slaba dezvoltare a componentei antreprenoriale autohtone. În România, 40% din companii au capital negativ.
După cum cunoașteți, consolidarea poziției ca partener de dialog și consultare pentru autorități nu este lipsită însă de provocări. Și anul trecut au fost încercări succesive la adresa industriei bancare prin introducerea taxei pe activele bancare și promovarea de legi care s-au dovedit a fi neconstituționale.
Atunci când este necesar să se reamintească mediului socio-economic menirea industriei în interiorul societății înseamnă că industria are o abordare reactivă. Abordarea reactivă nu ajută la implementarea măsurilor de creștere.
Anul acesta am asistat cu toții la un moment istoric pentru noi, Asociația Română a Băncilor, și pentru țară. România a fost în centrul Europei pentru că a deținut, în prima parte a anului, Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. România a reprezentat centrul financiar european, chiar dacă numai pentru două zile, având invitată toată piața bancară europeană la București. Acest moment a fost prilejuit de desfășurarea ședințelor Consiliul Director și a Comitetului Executiv al Federației Bancare Europene.
De altfel, prioritățile industriei bancare din România se suprapun, în parte, pe problematicile europene: creditare, digitalizare, educație, cultură și conduită bancară.
Implementarea unor standarde unice la nivelul UE poate juca un rol central în armonizarea reglementării și reducerea efectelor negative determinate de fragmentarea pieței. Diferențele mari de reglementare între state generează consecințe adverse în privința capabilității investitorilor de a susține creșterea creditării sustenabile.
O lecție a crizei a fost că problema unei bănci era de fapt problema întregului sistem bancar. Parafrazând problema unui sistem financiar dintr-o țară emergentă este problema sistemului financiar european.
La nivel național avem grijă să înțelegem problematica europeană a sistemului, dar facem și noi pași în dezvoltarea și consolidarea pieței noastre cu problemele noastre de dimensiune, de complexitate scăzută, de acces la piețele de capital.
Sistemul bancar românesc arată ca un sistem bancar eficient, are toți indicatorii de sistem bancar performant, cu un nivel de capitalizare ridicat, dar uitându-ne la nivelul intermedierii financiare raportat la sistemul european, descoperim un nivel foarte scăzut ceea ce se poate traduce și printr-un potențial de creștere foarte mare.
La nivelul societății avem idei și priorități, dintre care unele sunt convergente pentru o mare parte din societate, iar altele mai puțin. Educația financiară este însă o prioritate convergentă pentru noi toți și pentru că poate genera încredere suplimentară în industria bancară. Noi trebuie să transformăm Educația financiară într-una dintre prioritățile autorităților europene pentru că nu se poate vorbi de o piață unică fără un nivel de educație necesar în a înțelege piața similar.
Lipsa educației financiare a populației reprezintă, la rândul său, un obstacol în calea creșterii creditării, dar și a dezvoltării economiei. O soluție pentru o mai bună integrare financiară este și monitorizarea și sprijinirea unui program european de creștere a nivelului de educație financiară. Astfel, piatra de temelie a acestei armonizări ar trebui să fi e introducerea în curricula școlară obligatorie a educației financiare pentru toți cetățenii Uniunii Europene.
Uniformizarea nivelului de cultură financiară (Financial literacy) este o cerință sine-qua-non pentru a crea condițiile de egalitate competițională de care avem nevoie în integrarea financiară europeană.
Implementarea acestor condiții echitabile reprezintă piatra de temelie a construcției viitoare europene și a sustenabilității proiectului european ca un întreg.
Închei aici prin a menționa că suntem alături de toți partenerii de dialog, de conducerile băncilor, de membrii afiliați, ai Comisiilor de specialitate și de executivul ARB, cărora le aducem mulțumiri pentru deschidere și pentru contribuția la dezvoltarea economiei României și creșterea bunăstării economice.
Sergiu Oprescu,
Președintele Consiliului Director Asociația Română a Băncilor